Vinde-ți afacerea copiilor tăi

Vanzare afacere copii schimb de generatii

La fel ca orice părinte, atunci când oferi ceva copiilor tăi, le-o dai de bună voie și cu inima deschisă, fie că e vorba de un lucru mărunt sau unul mare, cum ar fi cedarea afacerii tale. Probabil cu toți considerăm o astfel de stare ca fiind normală. N-aș fi inclus această idee în seria modalităților de a-ți vinde afacerea dacă nu citeam cu câțiva ani în urmă într-un articol de pe net un alt punct de vedere.

Acesta milita pentru vânzarea afacerii următoarei generații și nu pentru cedare gratuită a ei. Cum să-ți vinzi afacerea copiilor tăi? Doar le dorești tot binele din lume. Vrei să-i vezi fericiți. Vrei să-i ajuți cât de mult poți pentru a porni „cu dreptul” în viață. Pe urmă îți dorești să-și continue drumul cât mai bine, cât mai frumos, cât mai ușor posibil. Sau cel puțin eu, tatăl a doi copii, asta doresc. Așa că m-a intrigat articolul și am căutat rațiunea acestui demers.

Motivul de bază e legat de siguranța financiară și de menținerea unui anumit nivel de trai pentru atingerea căruia părinții-întreprinzători au pornit și au continuat afacerea. Mai exact de pierderea acestuia sau cel puțin legat de riscul pierderii acestuia. Iar acest lucru e cu atât mai adevărat spre finalul aventurii lor. În cazul cedării afacerii copiilor sau rudelor lor nu le prea mai rămâne mare lucru din obiectivul inițial. Deoarece marea majoritate a întreprinzătorilor nu au un portofoliu diversificat de afaceri în care au de fapt blocată aproape toată averea, ci doar o singură afacere de bază, chiar dacă o rulează folosind un grup de firme.

Unii întreprinzători au rezolvat această problemă creându-și o altă afacere, mai simplă și cu venituri relativ stabile: închirierea de locuințe, spații comerciale sau spații de producție. Astfel le va fi mai ușor să cedeze copiilor afacerea de bază, ei urmând se vor ocupe de închirierea spațiilor respective. Mi se pare o rezolvare ce se pliază mult mai bine pe valorile mele. Însă cu toții suntem diferiți…

Marea majoritate a întreprinzătorilor cu care am purtat o discuție despre posibilitățile pe care le au în viitor au fost contra cedării afacerii copiilor lor. Nici nu o mai luau în calcul. Iată câteva situații:

copiii nu doreau să preia afacerea lor. În ambele cazuri copiii lucrau „la Stat”, nu în domeniu privat. Acest lucru a fost ca un șoc pentru mine. Era aproape de limita mea de înțelegere.

riscul era foarte mare. Unii părinți își supra-apreciază copiii, alții din contră. Dar fiecare simte ceva: dacă fiul sau fiica va fi în stare să conducă afacerea. De obicei întreprinzătorii aflați la vârsta la care se gândesc să se retragă din viața activă s-au format într-un cu totul alt mediu decât copiii lor. S-au lovit de tot felul de greutăți peste care au fost nevoiți să treacă pentru a ajunge acolo unde sunt azi. Pe scurt, au „școala vieții”. Lucru ce nu este neapărat valabil și în cazul copiilor lor. Iar dacă aceștia vor pierde afacerea primită, vor pierde și ei în mod gratuit siguranța financiară pentru care au muncit o viață întreagă.

un întreprinzător cam de vârsta mea a făcut niște calcule. Băiatul său avea 16 ani și dorea să-i preia afacerea. Probabil îl vedea ca fiind un erou, la fel cum orice copil își vede părinții. Sau poate îi plăcea afacerea tatălui. Nu știu. Dar mai avea 2 ani de școală. Pe urmă 5 ani de facultate. Tatăl și-ar fi dorit ca el să lucreze în alte firme 5-10 ani înainte de a lucra cu el și a-i prelua afacerea. În total avea de așteptat 13-18 ani, dacă adăugăm cel puțin 1 an de lucru sau de mentorat în firma tatălui până când acesta să-i cedeze afacerea. Chiar dacă băiatul ar fi fost dispus să plătească tatălui un preț decent pentru afacerea sa, tot ar fi trebuit să aștepte circa 15 ani sau chiar mai mult. E o perioadă foarte lungă de timp în care multe lucruri neplăcute s-ar putea întâmpla. Întreprinzătorul se întreba dacă în toți acești 15 ani va putea oare munci cu aceeași intensitate ca și acum? Sau dacă va mai avea o afacere peste 15 ani? E de înțeles că nu dorea să preia acest risc și se gândea la vânzarea afacerii. Cu banii obținuți astfel l-ar fi putut ajuta pe fiul său să deschidă o afacere similară, dacă își va mai dori acest lucru, atunci când ar fi venit momentul pentru asta. Sau orice altă afacere și-ar fi dorit să înceapă.

– fără „a spune exact lucrurilor pe nume” am mai simțit 2 motive atunci când întreprinzătorii cu care am discutat luau în calcul ideea vânzării și nu cedării afacerii lor în favoarea copiilor lor. Ar fi fost de la sine-înțeles că plata pentru afacere ar fi fost una în rate, iar ei nu ar fi dorit să fie duri cu copiii lor în situația în care aceștia nu ar mai fi continuat să le plătească ratele, indiferent de motiv. Un altul era legat de evaluarea afacerii lor în situația vânzării ei către copiii lor: știau că ar fi fost o valoare mult mai mică decât cea pe care ar fi putut-o obține printr-un proces competitiv de vânzare a ei.

Ca o paranteză, o rudă foarte apropiată îmi cerea mereu sfatul ce să facă cu băiatul său deoarece nu vrea să-l ajute în afacerea familiei și se ocupă de tot felul de „prostii”. Băiatul nu era tocmai „băiat”. Era o persoană foarte inteligentă de circa 35 ani ce a învățat să se descurce în viață folosind resurse extrem de puține. Pe mine mereu m-a fascinat felul său de a fi și de a se descurca. Doar că tatăl își dorea ca băiatul său să lucreze gratuit în afacerea familiei, lucru care n-a avut rezultatul scontat. Într-un final i-am sugerat tatălui să-i cedeze băiatului o mică parte din afacerea sa. Una ce nu l-ar fi deranjat prea mult să o piardă temporar, pentru 1-2 ani, dacă inițiativa n-ar fi avut succes. Eram aproape sigur de faptul că dacă băiatul se va vedea proprietar pe o mică afacere, că lucrează pentru el, că va putea folosi rezultatele muncii sale după cum credea el de cuviință, cu totul alta ar fi fost atitudinea lui. Dar tatăl n-a vrut să accepte asta. Și acum mă întreb ce noi perspective s-ar fi putut deschide astfel pentru amândoi.

În unele țări – mă refer în special la Germania și Italia, gândindu-ne la Europa – această modalitate de vânzare sau de cedare a ei funcționează foarte bine. Dar depinde foarte mult de valorile respectivelor familii și de tipurile de afaceri în care sunt implicate. Nu sunt nici Pro, nici Contra ei. Doar le descriu pentru a-mi salva uneori timp în discuțiile cu întreprinzătorii, pe de-o parte și pentru a te putea gândi în ce măsură o modalitate sau alta ți s-ar putea potrivi sau ai putea încerca chiar tu, înainte de a apela la cele care implică consultanți și costuri semnificative, pe de alta. (Poți citi una din ele urmând acest link.)

Mulțumesc pentru prietenia ta și pentru faptul că îmi citești articolele!

Mult succes în tot ceea ce faci!

Un gând despre „Vinde-ți afacerea copiilor tăi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s