Vinde-o angajaților tăi

Poate sună cumva stupid.

Cum să-ți vinzi afacerea angajaților tăi? Oare au ei banii necesari? Dacă ar avea, de ce ar mai lucra pentru tine?

Da, nu au banii necesari. Sau nu toți. Dar banii îi ai deja tu. Ei trebuie doar să ți-i dea înapoi.

Vinde afacerea angajatilor tai

Iar dacă banii nu mai sunt astfel o problemă, hai să vedem ce alte atuuri ar avea angajații tăi.

De exemplu îți cunosc deja foarte bine afacere, știu cât de bine merge și ce potențial are. Nici nu mai trebuie să faci vreun material de prezentare al afacerii tale, decât o descriere în câteva cuvinte a ideilor la care te gândești a le implementa în viitorul apropiat. Și ei au astfel de idei. Cel puțin cei mai buni dintre ei. Poate chiar ți-au vorbit deja despre ele. Și poate n-au avut vreun ecou sau succes cu ele în ceea ce te privește pe tine. Ele mai sunt acolo, în mintea lor. Abia așteaptă să le implementeze, dacă ar avea ocazia. Tu ai putea să le-o oferi acum.

Un alt atu al lor este că ei sunt cei mai buni cumpărători ai afacerii tale. Nu vor căuta „nod în papură” la fel ca aproape orice alt cumpărător. Știind potențialul afacerii, ei vor fi cei mai predispuși să-ți plătească un preț chiar mai mare decât ar face – oricum, mai mare decât ai putea obține de la oricine altcineva.

Vânzarea ar fi simplă și extrem de ieftină față de vânzarea clasică a unei afaceri. Iar șansele de succes sunt de cel puțin 50%.

Aș continua cu o poveste personală. Era în noiembrie 2000 când în al doilea tur de scrutin a intrat Iliescu și Vadim. Ambele alegeri erau nefericite. Mai târziu am aflat că această „finală” a fost pregătită de PSD-ul de azi, PDSR-ul de atunci. Vadim părea un neo-fascist. Pentru mine cel puțin era un nebun, un „mare” român prin faptul că îi ura pe unguri. Iar eu sunt ungur. Dacă ieșea el nu ar fi fost bine pentru România. Pe de-o parte dorea să închidă granițele, să izoleze România, iar pe de alta ar fi făcut-o și Vestul, delimitându-se de noi. Sau poate doar noi credeam asta.

Indiferent, eram speriați. Am întrebat-o pe mama mea ce facem dacă iese Vadim câștigător în zilele următoare. Nu știa ce să zică, așa că m-a întrebat pe mine. „Plecăm din România. Prima dată în Ungaria, apoi vom mai vedea. Cu ceea ce știu să fac sigur mă descurc oriunde în lume” i-am răspuns. Doar că aveam deja 4 magazine și două spații de vânzare în piața locală. Dacă plecam în câteva zile, le pierdeam pe toate. Nu ne păsa de proprietățile imobiliare foarte mult deoarece eram siguri că le puteam vinde într-un fel sau altul și mai târziu. Dar o mare parte din bani erau blocați în magazine și nu era foarte ușor de recuperat ceva din ei într-un timp atât de scurt. Am acceptat repede pierderea respectivă pentru libertatea dorită.

A doua zi după alegeri mi-a venit o idee. Deja câștigase Iliescu, soluția mai puțin rea de atunci, și m-am mai liniștit. Nu trebuia să plec. Am intrat în primul meu magazin ce era în drum. Erau două surori vânzătoare în acel magazin. Le-am spus că mă gândesc serios să vând magazinele și să plec din țară sau să fac altceva. M-au întrebat de ce le spun lor asta, deoarece ele, chiar dacă ar vrea să cumpere, n-au banii necesari. „Asta nu este o problemă” le-am răspuns similar cu ideea de mai sus. „Am eu banii. Voi doar trebuie să mi-i dați înapoi în maxim 3 ani”. Le-au lucit ochii. Erau încântate. După un scurt timp în care au discutat între ele, una dintre surori a dat înapoi. S-a temut. Probabil a fost cu totul neașteptat pentru ea. Cealaltă însă nu. Părea foarte hotărâtă să-mi preia magazinul. A recunoscut foarte repede o ofertă grozavă pentru ea și a dorit să profite de acea oportunitate.

Mi-a fost greu să-i spun că a fost doar un test. Că m-am gândit că le voi pierde cu doar câteva zile în urmă, în situația în care Vadim ar fi ieșit învingător. Dar că apreciez foarte mult entuziasmul ei și dorința de a-mi prelua magazinul în astfel de condiții. Am mai adăugat că s-ar putea oricând să revin asupra acestei idei, însă atunci va fi concret, real. Am continuat testul și cu angajatele mele din celelalte magazine. Situațiile erau foarte asemănătoare cu cea deja descrisă.

A fost o bună lecție pentru noi toți. Angajatele ce au vrut să le preia, deși decepționate, au fost motivate să rămână alături de mine încă mulți ani, probabil sperând și la respectiva preluare. Și pentru mine a fost foarte instructiv deoarece am știut pe cine mă pot baza și păstra indiferent de costuri. Am repetat testul în aproape toate afacerile în care am mai fost implicat pentru a găsi persoanele de bază, din acest punct de vedere.

Dacă îți surâde acum și ție această idee, iată ce poți face concret în acest sens. Primul pas este să te gândești la cei mai buni, cei mai interesanți angajați ai tăi. Cei alături de care simți că ar fi chiar o plăcere să lucrezi.

Aceștia ar putea fi echipa ta de conducere – sau o parte din ea, dacă afacerea ta e una mai mare. Nu e nicio diferență dacă vinzi o afacere mică unor angajați-muncitori sau una mai mult mai mare, echipei de conducere. Doar cifrele sunt altele. Dar indiferent ce poziție au acești angajați în afacerea ta este foarte important ca aceștia să fie oamenii-cheie ai ei. Mai poți include și pe cei ce au venit la tine cu idei de îmbunătățire, de extindere, de produse noi despre care tocmai am amintit.

Nu te baza că îi vei ține minte. Te rog să le scrii numele undeva, chiar și pe un un bilețel sau în telefonul tău. Lasă lista deschisă pentru a adăuga și alte nume, dacă îți vor veni în minte pe parcurs.

Între timp, gândește-te la valoarea afacerii tale, la prețul pe care ai dori să-l primești pentru ea. Mai exact, gândește-te la cele 2 valori: la prețul la care ai fi mulțumit să te desparți de ea și la prețul minim la care ai mai fi totuși de acord să o vinzi, după cum am mai amintit.

După ce ai aceste prețuri, calculează rata lunară pe care o vei cere angajaților tăi pentru afacerea ta. Pentru asta ai nevoie să ști care este profitul operațional anual al afacerii tale. Cred că te-ai prins… îl împarți la 12 și rezultatul este rata lunară. Sau mai degrabă ar putea fi, dacă n-ar mai interveni două variabile. Unul este dobânda bancară pe care ai putea să adaugi acestor valori pentru sumele ce urmează să le încasezi. Nu te lăcomi. Deja prețul pe care l-ai negociat sau îl vei cere pentru afacerea de la angajații tăi este de cele mai multe ori mai mare decât cel pe care l-ai fi primit de la aproape orice alt cumpărător. Poți să ceri o dobândă foarte mică sau chiar deloc, după cum vrei. Al doilea aspect foarte important de care trebuie să ții cont este să nu ceri tot profitul pe care l-ai fi obținut, ca rată lunară. Lasă-le și lor un 10-20% în plus pentru eventuale investiții și pentru a se putea simți și ei stăpâni, să simtă că lucrează pentru ei, să simtă și ei o schimbare, că le este mai bine financiar decât înainte de preluare.

Dacă vrei, acum poți adăuga 5-10% ca marjă de negociere. Asta dacă nu vrei neapărat să vinzi sau nu te grăbești, deoarece șansele de a o vinde va scădea proporțional cu creșterea ratei lunare de plată pentru ea. După cum observi, îți poți face o mare varietate de scenarii de plată.

Următorul articol va conține modalitățile de abordare a angajaților tăi, adică un fel de șablon de abordare și de discuție cu ei, ce sper să te ajute să pui în practică ideile de mai sus și să-ți vinzi cu succes afacerea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s