As vrea acolo…

 

Întreprinzătorii se găsesc cumva între ei, chiar și în concedii.

De acolo revin și eu și am avut câteva discuții interesante cu amicii mei de ocazie.

Primul mi-a povestit despre afacerea la care căuta finanțare pe la firme de „venture capital” din Vestul Europei. A încercat să obțină finanțarea dorită și de la „business angel-ii” din România, dar spunea că aveau pretenții exagerate. Iar firmele de venture capital din Europa îi păreau extrem de prudente cu alegerea și finanțarea noilor afaceri. De fapt, își dorea să se fi născut în SUA deoarece auzise că acolo se finanțează relativ ușor orice idee, chiar și cele mai fanteziste. Poate avea dreptate. Eu doar l-am ascultat cu atenție și interes. Mi-a plăcut discuția cu el.

Un alt întreprinzător și-a manifestat nemulțumirea față de faptul că, făcând contract cu Renel-ul după 2013 pentru furnizarea de energie verde, a obținut un număr de certificate verzi mai mic decât cei ce făcuseră același contract, dar înainte de acea dată (sper să nu greșesc). Avea un parc de panouri fotovoltaice. Și-a făcut calculele după vechiul număr de certificate, sperând să-și amortizeze investiția și să intre pe câștig mult mai devreme. Acum trebuie să mai aștepte câțiva ani.

În vocea unui al treilea amic s-a simțit dorința de a-și muta firma în Cluj deoarece acest oraș îi putea oferi mai multe oportunități decât Oradea.

Probabil cu toții suntem la fel. Ne dorim să fim în altă parte, unde credem că se petrece „acțiunea”. Sau să fim la fel ca și persoana X: având același succes sau acces la anumite resurse pentru a ne realiza visele. Doar că și persoana X a avut cândva sentimente și dorințe similare cu ale noastre. Probabil nici ea nu a avut un drum lin și fără piedici…

Este normal să ne dorim să fi pornit mai ușor. Nici eu nu fac excepție. Mi-am început afacerile acum 22 ani în Beiuș, un oraș mic de circa 10.000 locuitori și visam la Oradea. Iar la vremea respectivă  nu mi-am dat seama că erau ~50.000 locuitori ce își făceau cumpărăturile în Beiuș, iar eu eram astfel printre puținii comercianți locali. În scurt timp magazinele mele erau mai prospere decât majoritatea celor din Oradea.

Cred că noi toți suntem în cel mai bun loc posibil, indiferent de acesta. Și toate au rolul și lecția lor. Ca la un joc de cărți: nu este vorba despre ce cărți ni s-au servit, ci despre cum jucăm cărțile pe care le-am primit.

Mult succes în tot ceea ce faci!