Clienții falși ai afacerii mele 

 

Poate ai încercat să-ți vinzi singur afacerea. Sau doar să știi cât ar valora dacă ai dori să o vinzi la un moment dat.

Și astfel ai ajuns la întrebarea: „- Cât de multe lucruri ar trebui să dezvălui despre afacerea mea unui potențial cumpărător, în această primă fază?”

N-ai avea o problemă să dai amănunte unora cu adevărat interesați să  o cumpere, știind că oricum se va ajunge la asta. Doar că așa cum poate ai observat, sunt multe persoane ce întreabă lucruri destul de confidențiale și apoi dispar. Te gândești că poate nici nu doreau să o cumpere. Aceste persoane le-as numi „clienți falși”. Nu e o etichetă ironică.  Cu atât mai mult cu cât poate cu toții am fost astfel de „cumpărători”.

Și totuși, cum i-am putea cerne pentru a nu mai pierde timpul cu ei și a ne putea concentra pe lucrurile esențiale ale afacerilor noastre: pe creștere și pe clienții real-interesați să o cumpere?

Primul lucru ce am putea să facem este să le cerem celor interesați să semneze un acord de confidențialitate, cunoscut în engleză ca Non-Disclosure Agreement  (NDA). Oferă o protecție legală pe care, în general, falșii clienți ezită sau chiar refuză să o semneze. Nu și cei serioși.

Un al doilea lucru este să le punem o serie de întrebări despre:

  • criteriile avute în vedere pentru a găsi achiziția ideală pentru ei?
  • dimensiunea afacerii pe care sunt pregătiți să o cumpere?
  • care ar fi sursele de finanțare a viitoarei achiziții?
  • de cât timp caută o astfel de afacere?
  • ce alte firme au mai achiziționat?

Un client serios va răspunde direct,  sincer și complet acestor întrebări, fiind dispus să semneze acordul de confidențialitate.

Și dacă tot am greșit etichetând atunci măcar  să o facem până la capăt, categorisindu-i pe falșii clienți. Poate ne recunoaștem și noi în una dintre ele:

1. Vânătorul de chilipiruri – caută afaceri în dificultate atunci când vânzătorul e dispus să o vândă mult sub prețul pieței.  Recunosc, eu aici m-as încadra, așa cum rezultă din articolul meu anterior: După 2 luni în noua afacere.

2. Colecționarul – evaluează zeci de afaceri dar nu este pregătit emoțional sau financiar să cumpere niciuna. Achiziția nu e o urgență pentru el. Îl interesează mai mult procesul în sine decât achiziția propriu-zisă.

3. Lefter-ul – ar vrea cu adevărat să o cumpere, dar nu are banii sau are doar o sumă foarte mică. Totul e bine cu el până în „momentul adevărului”.

4. Spionul – sub pretextul cumpărării afacerii încearcă să obțină informații confidențiale despre clienții, competitorii, furnizorii sau angajații-cheie ai afacerii respective. Nici nu mai trebuie spus că nu-l interesează deloc achiziția ei.

5. Indecisul – are banii necesari, dar nu știe cu adevărat ce caută. Așa că se uită la toate afacerile de toate dimensiunile din domeniul vizat, dar nu găsește niciodată pe cea potrivită.

Poate mai știți și voi alte categorii de falși clienți.  Mi-ar plăcea să le adăugați mai jos, la comentarii. Mulțumesc.

Ca și o idee de final: dacă cel ce se interesează de afacerea ta este gata să intre în datorii, să îți plătească „o căruță de bani” și să înceapă să conducă o afacere despre care nu știe decât foarte puține lucruri, cu siguranță acea persoană nu este un client fals.

 

Vă doresc cât mai multe persoane de acest fel!

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s